De beneficiile și superioritatea celebrei sări roz de Himalaya am scris și au scris și alții, foarte mult, dar, cel puțin eu, primul lucru, pe care îl fac când cumpăr ceva nou, sau ceva inedit, mai ales dacă se spune că este natural, este să mă uit pe etichetă să văd de unde și până unde cu acest produs, în momentul de față cu sarea. De unde provine această sare? De unde culoarea rozalie a sării? Și aș mai putea continua seria interogărilor.
Așadar, în acest articol v-aș călăuzi undeva, departe de lumea dezlănțuită, pe un tărâm parcă uitat de lume, unde natura domnește și este și venerată astfel.
Minele de sare din care se exploatează această sare inedită sunt situate, în regiunea Punjab din Pakistan, nicidecum în Munții Himalaya, unde, aceasta a rămas acoperită de magmă încă de pe vremea formării munților și regiunea a fost acoperită milioane de ani de mare. Această sare s-a format în mai mult de 60 de milioane de ani. Apoi cu mult după retragerea apelor, în jurul anului 300 înainte de Hristos a fost descoperită această minunată sare.
Exploatarea sării roz, se face la salinele Khewra din Punjab. Sarea de acolo este extrasă sub formă de cristale de rocă de culoare rozalie din zăcămintele de sare.
Primele date istorice, scrise, apar încă de pe vremea lui Alexandru cel Mare, în forma unei legende, conform căreia sarea din această regiune a fost descoperită de chiar calul marelui domnitor în timp a lins una dintre roci, totul se întâmpla în jurul anului 320 î.Hr., dar regiunea a devenit celebră pentru această sare abia în epoca Imperiului Mogul (1526 – 1857). Tunelul principal al minei, de la nivelul solului a fost creat de dr. H. Warth, inginer minier englez, în 1872, în timpul dominației britanice. După ce Pakistanul și-a declarat independența, Pakistan Mineral Development Corporation a preluat exploatarea sării de Himalaya. Din păcate această țărișoară nu își permite prelucrarea sării la ea acasă de aceea aceasta este transportată și vândută foarte ieftin în India, unde este prelucrată și împachetată apoi vândută ca produs în India și da, ați ghicit la un preț cu mult superior celui de cumpărare. Ca să vă faceți o idee despre cât de necruțătoare poate fi viața în subteranele pakistaneze: sarea este exploatată și vândută de pakistanezi indienilor la circa 40 de dolari/kilogram apoi aceasta ajunge în Europa cu aproape 300 de dolari/kilogram. Viața în aceste subterane nu este grea doar din punct de vedere al banilor ci și din punct de vedre al condițiilor grele din mină. Acest loc de exploatare a sării este și un punct de atracție turistică, găzduind anual circa 250.000 de vizitatori.
Și totuși de unde vine minunata culoarea a acestei sări? În funcție de locul de unde a fost exploatată această sare, apare în trei culori: alb, având în conținutul ei mai multă clorură de sodiu apoi o culoare de roz închis, spre roșu, în aceste locuri sarea are în conținutul ei mai mult fier iar culoarea roz este dată de conținutul ridicat al magneziului din sare.
Această mină de sare, din care se exploatează sarea roz, este unică prin felul ei în lume, producând peste 350.000 de tone de sare pe an. Rezervele de sare ale minei sunt estimate ca fiind între 82 și 600 de mii de tone.
De la intrare, mina se întinde aproximativ 730 de metri în munte, iar lungimea maximă a tunelurilor este de aproximativ 40 km. Temperatura din interiorul minei este constantă, de aproximativ 18-20 °C , pe tot parcursul anului. Se estimează că aceste rezerve de sare vor putea fi exploatate încă sute de ani de aici încolo.
Extracția sării de Himalaya
Exploatarea sării se face folosind metoda încăperilor și stâlpilor, metodă prin care stâlpii de minereu sunt lăsați să susțină roca de deasupra, dar în unele mine, după ce exploatarea a atins limita depozitului, o parte sau toți stâlpii pot fi îndepărtați – un sistem inventat de britanici la începutul anilor 1800. Această metodă asigură siguranța minelor. Doar 50% din sarea din fiecare “cameră” din mină este extrasă și scoasă la suprafață. Restul sării este lăsat ca stâlpi pentru a păstra structura camerelor și a muntelui.
Este cunoscut faptul că, nu folosesc cele mai moderne metode de extrage a sării, dar dinamita sau alți explozivi sunt utilizați numai pentru deschiderea intrărilor. În rest, toată munca este lucrată manual, prin metode convenționale, deși acesta este un procent mai lent, dar mai prietenos cu mediul și protejează și structura cristalină a sării. De fapt, se scot blocuri mari de sare, care sunt apoi concasate la dimensiuni și forme diferite. Sarea care ajunge pe masa noastră este una fină, ambalată dens pentru a putea fi măsurată cu precizie și ușurință. Sarea exploatată în Pakistan, este o sursă de venit pentru locuitorii acestei țări, chiar dacă acesta ar putea fi de zeci de ori mai mare, de aceea, se încearcă urmărirea tuturor standardelor privind mineritul, pentru a nu pierde din piața atât de importantă din punct de vedere economic.
